Condensul este una dintre cele mai frustrante probleme la acoperișurile din tablă, pentru că apare chiar și atunci când materialele sunt bune și montajul pare corect la prima vedere. Mulți proprietari cred că, dacă au o folie anticondens de calitate, sunt protejați complet. În realitate, folia nu poate face minuni singură. Condensul apare atunci când aerul cald din interior întâlnește suprafețe reci sub tablă, iar vaporii se transformă în picături de apă. Totul ține de modul în care circulă aerul sub învelitoare, de cât de lipită este folia de astereală, de distanța dintre contrasipci și de felul în care a fost realizată coama.
Cel mai des, condensul se acumulează în zona mijlocie a acoperișului, acolo unde aerul nu circulă suficient. Țigla metalică are particularitatea de a se răci foarte repede, iar dacă sub ea nu există un canal de aerisire continuu care să permită schimbul de aer, diferențele de temperatură devin critice. În unele mansarde, mirosul ușor de umezeală sau folia lipită de astereală sunt primele semne că sistemul nu respiră corect. În alte situații, picăturile apar direct pe lemn sau pe vata minerală, saturând-o treptat.
Un motiv des întâlnit pentru apariția condensului este montajul contrasipcilor fără continuitate. Acestea trebuie să creeze un canal de aer, nu doar un punct de sprijin pentru șipcă. Dacă există întreruperi, blocaje, zone unde contrasipca nu lasă aerul să urce, se formează „buzunare” de aer cald care rămân captive sub tablă. Iar acolo unde aerul stă, se produce condens. Un alt aspect critic este streșina. Dacă streșina nu permite intrarea aerului sau grila de ventilație este montată prea sus, fluxul de aer se reduce drastic. În multe cazuri, echipele astupă din greșeală spațiile prin care ar trebui să intre aerul, fie cu termoizolație, fie cu folie, fie cu lemn.
Coama este cel mai important punct de evacuare, dar și cea mai des greșită zonă. Banda ventilată trebuie să lase aerul să iasă, nu doar să acopere găurile dintre panouri. Unele benzi sunt prea dense și reduc circulația aerului, altele sunt montate strâmb sau fără spațiu de evacuare real. Chiar dacă restul acoperișului este bine ventilat, o coamă închisă prea mult blochează tot sistemul. Aerul intră pe la streșini, dar nu are unde să iasă, așa că se acumulează umiditate în punctele cele mai reci.
Un alt motiv pentru care apare condensul este lipsa spațiului liber dintre folie și astereală. Folia anticondens nu trebuie să fie lipită complet de OSB sau de scândură. Ea are nevoie de un mic joc, pentru că dacă stă perfect întinsă, absoarbe umezeala, dar nu o poate evacua. Dacă este montată tensionat, începe să își piardă proprietățile și se deteriorează în zonele unde umezeala persistă. Practic, folia face exact opusul a ceea ce ar trebui: reține apa în loc să o elimine.
Zona doliilor este un alt punct sensibil. Dacă în aceste zone aerul nu are pe unde circula, condensul se produce masiv, pentru că dolia are o temperatură mai scăzută decât restul acoperișului. Multe dolii sunt închise complet cu spumă sau cu accesorii care împiedică trecerea aerului, ceea ce înseamnă că umezeala rămâne captivă acolo. De aici apar petele în interior, deși folia și tabla sunt perfect montate.
Un alt detaliu ignorat este comportamentul vatei minerale. Dacă vata este apăsată prea tare pe folie sau împinsă către streașină, blochează intrarea aerului. Orice izolație montată până în streașină, fără un spațiu tehnic de ventilație, oprește aerul chiar înainte să intre în acoperiș. Mulți proprietari cred că își „izolează bine casa”, dar în realitate blochează funcționarea sistemului de ventilație, ceea ce duce la condens imediat sub tablă.
De asemenea, prinderile pot contribui la condens. Șuruburile montate neuniform, tensionate excesiv sau puse prea aproape de zona unde curge apa pot crea mici deformări în panouri. Acolo unde panoul se tasează, aerul nu mai circulă cum trebuie. În acoperișurile mari, aceste deformări devin puncte reci unde condensul se formează imediat.
Condensul nu apare din cauza tablei în sine, ci din cauza lipsei circulației aerului. De aceea, rezolvarea corectă a problemei implică verificarea streșinilor, a contrasipcării, a continuității foliei, a coamei și a modului în care este poziționată izolatia. Un sistem de aerisire corect montat transformă chiar și o folie medie în ceva eficient, în timp ce un sistem slab ventilat compromite și cea mai bună folie anticondens din lume.
