Cand un copil incepe sa mearga, casa se vede dintr-o perspectiva noua. Parintii se apleaca la nivelul lui si descopera colturi, prize si sertare la care nu se gandisera inainte. Usile intra repede pe aceasta lista, pentru ca se misca, se inchid singure uneori si sunt atinse de zeci de ori pe zi.
Fiecare usa interior devine, pentru un copil de doi ani, o jucarie mare. O deschide, o inchide, se ascunde in spatele ei si o impinge cu toata puterea. Jocul e firesc si nu are rost sa fie oprit, dar merita facut putin mai sigur.
Schimbarile necesare sunt mici si ieftine. Cele mai multe se fac intr-o dupa-amiaza, cu o surubelnita si cateva accesorii gasite in orice magazin de bricolaj. Ele nu schimba aspectul casei si pot fi scoase usor cand copilul creste si jocul se muta in alta parte.
Intrarea, locul care cere atentie
Usa de la intrare are alt rol decat celelalte. Ea separa locuinta de casa scarii, iar un copil curios poate ajunge la clanta mai repede decat se asteapta parintii. Multe modele de usi intrare apartament pot avea un zavor suplimentar, montat la o inaltime la care copilul nu ajunge.
Obiceiul cel mai util e simplu: usa se incuie si cand toata familia e acasa. Cheia se lasa intr-un loc stiut de adulti, nu in broasca. Asa nu exista riscul ca usa sa fie deschisa din joaca sau incuiata pe dinauntru de cel mic.
Holul de la intrare e si locul in care se aduna pantofi, genti si umbrele. Pentru un copil care abia invata sa mearga, zona aceasta e plina de obstacole. Cateva lucruri merita privite mai atent:
- inaltimea la care se afla clanta si cheia
- pantofii si gentile lasate in calea usii
- pragul, care poate deveni loc de impiedicare
- usa care se inchide singura din curent
- zona libera din spatele foii deschise
Degetele prinse in rama
Cel mai des intalnit incident cu usile in casele cu copii mici e prinderea degetelor. Se intampla in partea balamalelor sau in cea a clantei, cand usa se inchide brusc. Foile mai grele si modelele de usi sticla cer o atentie in plus, pentru ca greutatea lor face inchiderea mai puternica.
Solutia cea mai raspandita e un opritor simplu, din cauciuc sau din spuma, prins pe muchia foii. El impiedica inchiderea completa si lasa un spatiu in care degetele nu pot fi prinse. Se monteaza in cateva secunde si se scoate la fel de repede.
Pentru partea balamalelor exista benzi de protectie care acopera fanta dintre foaie si toc. Nu sunt elegante, dar sunt temporare. Ordinea in care se lucreaza poate arata asa:
- Se identifica usile folosite cel mai des de copil.
- Se monteaza opritoare pe muchia acelor usi.
- Se acopera fanta din partea balamalelor.
- Se verifica usile care se inchid singure din curent.
- Se revizuiesc protectiile la cateva luni.
Curentul care inchide usile
Vara, cu ferestrele deschise, usile se pot inchide singure cu putere. Pentru adulti e doar un zgomot neplacut. Pentru un copil aflat in drum, poate fi o lovitura.
Un opritor de pardoseala sau un magnet montat pe perete tine usa deschisa exact unde trebuie. Se pun in camerele unde copilul petrece cel mai mult timp, cum sunt camera lui si livingul.
Ferestrele pot fi lasate pe pozitia de aerisire, nu deschise larg. Asa aerul circula, dar fara rafalele care trantesc usile.
Clantele si incuietorile interioare
Un copil care invata sa apese clanta descopera repede si butonul de blocare de la baie. Momentul in care se incuie singur inauntru e unul pe care multi parinti il cunosc. De cele mai multe ori se termina cu bine, dar provoaca o spaima de cateva minute.
Multe incuietori interioare pot fi deschise din exterior cu o moneda sau cu o cheie mica. Merita verificat cum functioneaza cea din casa, inainte ca situatia sa apara. Unele familii aleg sa scoata temporar mecanismul de blocare de la baie.
Clantele in forma de maner orizontal sunt mai usor de apasat de un copil decat cele rotunde. Pentru camerele in care cel mic nu trebuie sa intre singur, cum e debaraua cu produse de curatenie, exista protectii care se prind pe clanta.
Usile cu suprafete de sticla
Sticla din usile moderne e adesea securizata, iar o astfel de sticla, daca se sparge, se face bucati mici, fara margini taioase. Usile mai vechi pot avea insa sticla obisnuita, iar diferenta nu se vede cu ochiul liber.
O folie transparenta aplicata pe sticla veche tine bucatile laolalta in cazul unei spargeri. E o solutie ieftina si invizibila de la distanta.
Copiii mici nu observa mereu sticla curata si pot lovi usa cu mingea sau cu jucariile. Cateva abtibilduri la nivelul lor fac suprafata vizibila si adauga putina culoare in casa.
O casa care creste odata cu copilul
Protectiile pentru usi au o viata scurta. Dupa cativa ani, copilul intelege cum se inchide o usa si de ce nu trebuie trantita, iar opritoarele ajung intr-un sertar.
Pana atunci, ele fac viata de zi cu zi mai linistita. Parintii nu mai alearga la fiecare zgomot, iar cel mic isi exploreaza casa cu mai multa libertate.
Cand protectiile se scot, usile raman exact cum erau. Nimic nu s-a gaurit, nimic nu s-a stricat, iar casa isi recapata aspectul obisnuit pana la urmatoarea etapa a familiei.
