Pretestarea înseamnă încercarea de a răspunde la întrebări despre o materie înainte ca aceasta să fie învățată. Răspunsurile sunt de obicei greșite sau incomplete, dar cercetările din psihologia educației arată în mod repetat că, urmată de lecție și de corectare, această încercare îmbunătățește reținerea informațiilor întrebate. Metoda nu cere materiale speciale: câteva întrebări scrise înainte de capitol și cinci minute de gândire sunt suficiente.
Ce este pretestarea în învățare?
Pretestarea în învățare este un test scurt, fără notă, dat înainte de predarea sau de studierea unei teme, cu scopul de a pregăti mintea pentru materia care urmează. Spre deosebire de un test obișnuit, el nu măsoară ce se știe, ci creează așteptări. Cine a încercat să ghicească de ce frunzele își schimbă culoarea toamna citește apoi explicația cu altă atenție: caută confirmarea sau infirmarea propriei variante.
Fenomenul este descris în literatura de specialitate ca efect de pretestare și este înrudit cu efectul de generare, potrivit căruia informația produsă prin efort propriu se reține mai bine decât cea doar citită.
De ce ajută un răspuns greșit dat înainte de lecție?
Un răspuns greșit dat înainte de lecție ajută pentru că activează cunoștințele înrudite deja existente și marchează exact punctele în care explicația care urmează contrazice așteptarea. Corectarea unei erori proprii este mai ușor de ținut minte decât o informație nouă primită fără context. Efectul apare însă doar dacă răspunsul corect vine relativ repede, în aceeași sesiune de studiu, și dacă greșeala nu are miză.
- Întrebarea atrage atenția asupra unui detaliu care altfel ar fi trecut neobservat.
- Încercarea de a răspunde scoate la suprafață ce se știe deja despre subiect.
- Surpriza de la aflarea răspunsului corect face informația mai ușor de reamintit.
Cum se deosebește pretestarea de alte metode de studiu?
Pretestarea are loc înainte de lecție, în timp ce autotestarea și recapitularea au loc după ea. Metodele nu se exclud, ci se completează.
| Metoda | Momentul | Rolul principal | Durată orientativă |
|---|---|---|---|
| Pretestare | Înainte de lecție | Orientează atenția spre ideile-cheie | 5–10 minute |
| Lectura sau lecția | Sesiunea propriu-zisă | Aduce informația nouă | 30–60 de minute |
| Autotestare | După lecție | Fixează ce s-a învățat | 10–15 minute |
| Recapitulare spațiată | Zile sau săptămâni mai târziu | Împiedică uitarea | 10–20 de minute |
Recitirea simplă, fără niciuna dintre aceste etape, rămâne metoda cea mai puțin eficientă raportat la timpul investit, observație întâlnită și printre sfaturile pentru cei care învață ore întregi și rețin puțin.
Cum se pregătesc întrebările de pretestare?
Întrebările de pretestare se pregătesc din elementele vizibile ale capitolului: titluri, subtitluri, termeni scriși îngroșat și întrebările de la finalul lecției, transformate în întrebări directe.
- Se răsfoiește capitolul fără citirea textului, doar cu ochii pe titluri și pe termenii evidențiați.
- Se scriu 5–10 întrebări scurte, de tipul „ce este”, „de ce” și „cum”.
- Se răspunde la fiecare în scris, din memorie sau prin deducție, fără căutare.
- Se parcurge lecția cu foaia de întrebări alături.
- La final, răspunsurile se corectează și se marchează cele schimbate.
Întrebările de la finalul manualelor, culegerile de subiecte și simulările de examen pot fi folosite ca pretest înainte de reluarea unui capitol. Unele platforme de pregătire pentru examene oferă chiar simulări cu feedback imediat, utile atât înainte, cât și după studiu.
Când nu este potrivită pretestarea?
Pretestarea nu este potrivită atunci când lipsa totală de cunoștințe face imposibilă orice deducție sau atunci când greșeala produce stres și descurajare. La o materie complet nouă, întrebările trebuie să fie generale și formulate astfel încât să permită o încercare de răspuns. Nu are rost nici atunci când răspunsul corect nu urmează în aceeași sesiune: o eroare lăsată necorectată zile întregi se poate fixa.
La copii, pretestarea funcționează cel mai bine sub formă de joc de ghicit, nu de test, iar adultul subliniază că greșelile sunt așteptate.
Cum se folosește pretestarea în afara școlii?
În afara școlii, pretestarea se aplică la orice învățare nouă: o meserie, un program, o limbă, o procedură de la serviciu. Înainte de un curs de formare, câteva întrebări notate despre ce urmează să fie predat fac sesiunea mai productivă. Cine învață o meserie nouă poate încerca să anticipeze pașii unei operații înainte de a o vedea demonstrată, iar diferențele observate devin repere. Aceeași logică se vede și la adulții care redescoperă manualele școlare, ca în povestea despre un pensionar care răsfoiește manualul nepotului.
