Pleonasmul este greșeala de exprimare prin care se alătură cuvinte cu același sens, astfel încât unul dintre ele nu mai adaugă nimic. „A urca sus”, „a reveni înapoi” sau „colaborare comună” sunt exemple tipice: verbul sau substantivul conține deja ideea exprimată de cuvântul de lângă el. Pleonasmele se corectează simplu, prin eliminarea termenului de prisos.
Ce este un pleonasm și de ce este considerat greșeală?
Un pleonasm este o repetiție de sens nejustificată, iar în exprimarea îngrijită este tratat ca greșeală pentru că lungește fraza fără să aducă informație. Spre deosebire de repetiția stilistică, folosită intenționat pentru accent, pleonasmul apare din neatenție sau din necunoașterea sensului exact al unui cuvânt, mai ales al neologismelor.
Un exemplu clasic este „a prevedea dinainte”: verbul „a prevedea” înseamnă deja „a vedea înainte”. Cine cunoaște structura cuvântului observă imediat dublarea.
Care sunt cele mai frecvente pleonasme?
Cele mai frecvente pleonasme apar în câteva tipare ușor de recunoscut, adunate în tabelul de mai jos.
| Formulare redundantă | Formulare corectă | De ce este pleonasm |
|---|---|---|
| a urca sus / a coborî jos | a urca / a coborî | Direcția este inclusă în verb |
| a reveni înapoi | a reveni | Prefixul „re-” indică întoarcerea |
| a avansa înainte | a avansa | „A avansa” înseamnă „a merge înainte” |
| a colabora împreună | a colabora | „Co-” înseamnă deja „împreună” |
| a preveni din timp | a preveni | Prevenirea are loc, prin definiție, înainte |
| a repeta din nou | a repeta | Repetarea presupune o nouă reluare |
| surpriză neașteptată | surpriză | Orice surpriză este neașteptată |
| protagonist principal | protagonist | Protagonistul este personajul principal |
| monopol exclusiv | monopol | Monopolul este, prin natura lui, exclusiv |
| perspective de viitor | perspective | Perspectivele privesc viitorul |
De ce sunt greșite formulări precum „cel mai optim”?
Formulări precum „cel mai optim” sunt greșite pentru că adjectivul „optim” exprimă deja gradul cel mai înalt, așa că nu mai primește grade de comparație. Situația este aceeași pentru câteva adjective moștenite din latină cu sens de superlativ sau de comparativ:
- optim, maxim, minim: nu se spune „cel mai optim” sau „foarte maxim”;
- superior, inferior, anterior, posterior: nu se spune „mai superior” sau „mai anterior”;
- ideal, perfect, excelent: sunt deja maxime prin sens, iar „cel mai perfect” trădează nesiguranța exprimării;
- preferabil: se spune „este preferabil”, nu „este mai preferabil”.
Există pleonasme acceptate de limba română?
Da, unele construcții redundante la origine au intrat în uzul normal și nu mai sunt considerate greșeli, pentru că vorbitorii nu le mai percep ca dublări. Formula „a vedea cu ochii mei” este o întărire expresivă, acceptată în vorbire, la fel ca „a auzi cu urechile lui”. Alte situații sunt discutabile, iar în scrisul formal varianta fără element de prisos rămâne cea sigură.
Criteriul practic este simplu: dacă eliminarea unui cuvânt nu schimbă sensul, iar fraza sună firesc fără el, cuvântul era de prisos.
Unde apar pleonasmele cel mai des?
Pleonasmele apar cel mai des în textele scrise în grabă sau în cele care încearcă să pară mai solemne decât e nevoie. Comunicatele, anunțurile oficiale și prezentările comerciale adună frecvent formulări de tipul „o premieră absolută în premieră” sau „un rezultat final definitiv”, iar recunoașterea lor ajută și la citirea critică a unui comunicat de presă.
Textele scurte, unde fiecare cuvânt contează, suferă cel mai mult de pe urma lor. Primele rânduri ale unei pagini de vânzare sau descrierea unui profil profesional online câștigă claritate imediat ce dublările dispar.
Cum se verifică un text pentru pleonasme?
Verificarea cea mai eficientă se face la recitire, cu atenție la verbele de mișcare, la prefixe și la adjectivele care însoțesc substantive abstracte.
- Verbele cu direcție: se caută „sus”, „jos”, „înapoi”, „înainte” lângă verbe care conțin deja direcția.
- Prefixele: „re-”, „pre-”, „co-” sau „con-” anunță adesea o posibilă dublare cu „din nou”, „dinainte” sau „împreună”.
- Adjectivele de întărire: „absolut”, „total”, „complet” se elimină de probă; dacă sensul rămâne intact, nu erau necesare.
- Neologismele: la cuvintele mai rar folosite, sensul se verifică în dicționarul explicativ, pentru că acolo apar cele mai multe dublări involuntare.
- Citirea cu voce tare: redundanțele se aud mai ușor decât se văd, mai ales în frazele lungi.
